Generalitati Colesterol

Colesterolul este o componentă naturală a grăsimilor, o lipidă indispensabilă vieții care face parte din grupa steroizilor. Organismul sintetizează această lipidă construind membranele celulare, sărurile biliare și hormonii sexuali. Organismul uman, cu ajutorul ficatului, are capacitatea de a-și fabrica singur cantitatea necesară de colesterol fără a mai fi nevoie de nici un aport alimentar în acest sens.

Din păcate însă, majoritatea oamenilor consumă 400-700 mg de colesterol zilnic.

Cantitatea totală de colesterol din organism este de aproximativ 145 de gr. Majoritatea se găsește în membranele celulare, unde acționează ca un agent stabilizant. Aproximativ o treime se găsește în membranele sistemului nervos – creier, măduva spinării. Restul participă la formarea acizilor biliari, produce hormoni sexuali și ajută la formarea vitaminei D.

Pe lângă aceasta trebuie să știți că există două tipuri de colesterol –colesterolul HDL (prescurtarea din limba engleză pentru „high density lipoproteins” – lipoproteine cu densitate ridicată) sau „colesterolul bun” şi colesterolul LDL (prescurtarea din limba engleză pentru „low density lipoproteins” – lipoproteine cu densitate scăzută). Împreună formează colesterolul total.

Din punct de vedere medical, cunoaşterea cu ajutorul analizelor de laborator a cantităţii de lipoproteine este esenţială pentru diagnosticarea hipolipidemiei, arterosclerozei şi a riscurilor de infarct.

Aşadar, aceste particule care transportă colesterolul în sânge sunt cele care diferenţiază colesterolul bun de colesterolul rău. Deci nu colesterolul în sine este bun sau rău, ci particulele care îl transportă. Două dintre ele sunt lipoproteina cu densitate mare (HDL) şi lipoproteina cu densitate mică (LDL). Proteinei din lipoproteine îi revine rolul de a transporta colesterolul (şi alte grăsimi cum ar fi trigliceridele) prin sânge până la locul unde sunt folosite, depozitate sau excretate de corp. Lipoproteinele sunt necesare pentru transportarea grăsimilor deoarece grăsimea nu este solubilă în apă sau în sânge.

Reiese că LDL-ul, aşa-numitul colesterol “rău”, este cel căruia îi revine mare parte din acest transport. Aţi putea crede că efectuând această muncă, ar putea deveni “bun.” Dar LDL-ul este “rău” deoarece, prezent în exces, dăunează sănătăţii noastre. Toate celulele au receptori speciali, sau liante, care se agaţă de LDL şi îl trag în celule care îl folosesc după cum este nevoie. Când aceste celule s-au umplut cu colesterol, nu mai produc receptori, ceea ce permite restului de LDL să rămână în sânge. O parte din acest exces de LDL depozitează “bagajul” de colesterol în pereţii arteriali – inclusiv în cei ai inimii – ducând la formarea plăcilor aterosclerotice moi.

Datoria de a curăţa vasele de sânge de excesul de LDL revine particulelor de HDL şi tocmai din acest motiv HDL este numit colesterol “bun.” Formarea colesterolului în sine atât în particulele de LDL cât şi în cele de HDL este aceeaşi; caracteristica pozitivă sau negativă a particulei este determinată de direcţia transportului. HDL este bun pentru că serveşte la curăţare, îndepărtând colesterolul LDL din celule şi plăci şi transportându-l înapoi în ficat pentru excretarea lui în bilă, care se goleşte în intestine, pentru a fi dat afară din corp prin fecale. Acesta se numeşte transport invers de colesterol.

Prin urmare, când spunem că avem un nivel al colesterolului ridicat, nu spunem foarte multe și nu trebuie să dramatizăm sau să panicăm sau, mai rău, să recurgem la medicamente, mai ales în lipsa unei recomandări medicale. Mai important decât nivelul colesterolului total este raportul dintre colesterolul rău și colesterolul bun și dimensiunea particulelor de colesterol. Spunem dimensiune și nu valoare, deoarece dimensiunea colesterolului este importantă pentru pătrunderea particulelor în pereţii arteriali şi depunerea substanţei acolo. Căptuşeala interioară a pereţilor arteriali este formată dintr-un strat subţire de celule numit endoteliu. În mod normal, endoteliul joacă rolul unei bariere rigide care împiedică intrarea unei mare părţi a colesterolului în interiorul pereţilor.

Dar când endoteliul este afectat de un colesterol mărit, de inflamare, tensiune arterială, fumat şi alţi factori, bariera este deteriorată şi deci mai poroasă. În această situaţie, particulele de LDL vor trece de această barieră mai uşor şi vor depozita colesterolul pe care îl transportă în pereţii arteriali, unde acesta formează placa. Cu cât endoteliu este mai deteriorat în timp, cu atât devine mai poros. Cu cât pereţii arteriali devin mai poroşi, cu atât intră mai mult colesterol.

Astfel, dacă şi cât de repede pătrund particulele de LDL prin bariera endotelială depinde nu doar de starea de sănătate a barierei, dar şi de valoarea şi dimensiunea particulelor de LDL. Cu cât circulă mai multe particule prin sânge cu atât mai mare este şi probabilitatea de a intra în pereţii arteriali. Particulele de dimensiuni mai mici şi mai dense circulă mai eficient prin endoteliu, depozitând mai mult colesterol şi formând mai multă placă. Aşadar, valoarea numerică şi dimensiunea particulelor de LDL luate împreună sunt mai importante decât cantitatea totală de colesterol transportată de particulele de LDL. In mod contrar, în cazul particulelor de colesterol HDL, este foarte bine ca acestea să fie de dimensiuni mici pentru a pătrunde mai ușor și pentru a curăța pèreții arteriali de surplusul de colesterol LDL.